Alunga tacerea…in liniste

I’m back home. Nu stiu daca e de bine sau de rau; cert este ca imi e tare dor de un locusor al meu care nu este aglomerat,zgomotos sau calduros (da, casa mea din Bucharest city este mult prea mica pentru ai mei,eu + 2 pisici).
Surprinzator sau nu, am reusit sa fac destul de multe lucruri in 2 zile: am batut orasul, m-am plimbat prin magazine, m-am intalnit cu o groaza de lume si am avut timp sa stau sa beau si o bere in centrul vechi si sa privesc marele meci Spania-Portugalia. Mai mult decat atat, am ajuns si la un concert VdV (of course) undeva pe la mama naibii, in garajul unui post de radio. Singurul lucru pe care l-am retinut dupa cantarea din garaj? Alunga tacerea. Iar acum, daca stau sa ma gandesc mai bine si daca ma las purtata de versuri si de noua orchestratie (absolut superba, btw) imi dau seama ca am mai facut cunostinta cu un moment si o piesa care se muleaza perfect cu felul meu de a percepe lumea din ultimul timp.
Cred ca nu e important daca m-am intors, sau nu; nu e deloc important sau cel putin, nu mai este atat de important prin ce am trecut ca sa ajung la concert, cum a fost,cum n’a fost,daca mi s-a parut “bestial” sau “de kkt”. Cred ca fara sa vreau am crescut si am invatat sa alung tacerea…in liniste…