Deea…in progress

7 zile. 168 de ore ( cel putin atat am calculat) si o mie de lucruri de facut. Dupa atat de multe zile de stat aiurea prin Bucharest city, acum, mai am atat de putin de stat acasa si, totusi, atat de mult.
Cu toate ca ar fi cazul sa nu mai zabovesc si sa…ma misc ( in sensul ca ar trebui sa-mi mai rezolv din lucrurile…nerezolvate), continuui sa zabovesc. De exemplu, weekendul de 14-15 mi l-am petrecut “poposind” prin Oktoberfest ( bar pe Lipscnai), “vizitand” centrul vechi al capitalei si “revizitand niste prieteni vechi” cum ar fi: dl. Mircea Baniciu ( la a carui reprezentatie nu am asistat pana la sfarsit intrucat mama si-a adus aminte sa tipe), Zoia Alecu, Taxi, my old friends from Vita de Vie si multi altii. Pe scurt, am trandavit lejer la festivalul “Folk You” care a ocupat strada Franceza timp de doua nopti. Ce a fost rau in asta? Habar nu am, insa promit ca pana la urmatorul articol am s-o intreb pe maica’mea, intrucat sunt convinsa ca ea ar avea mii de motive contra sa-mi ofere. Ce a fost bine? Totul. Incepand cu festivalul in sine, formatiile si terminand cu vremea de afara si oamenii din jurul meu.
“My point is (…and I do have one)” ca nu am uitat. Odata cu cele 2 zile de festival, cu atmosfera si cu oamenii de acolo, am RErespirat. Adica? Adica am trait din nou ca la 15 ani, fara sa vreau si fara sa-mi propun. Si pentru ca asta nu e prima oara cand ma intorc in trecut si tanjesc dupa trecut, am avut astazi un moment in care am vrut sa analizez situatia: m-am gandit, m-am intrebat…dupa care m-am oprit si am dat play la un film.
Am crezut (si cred in continuare) in faptul ca nimic nu este intamplator si ca lucrurile se intampla cu un scop. Pentru ca nu am vrut sa mai imi bat captul, sa fac diferite conexiuni si am vrut doar sa trandavesc, the big Universe mi-a oferit pe tava o serie de raspunsuri fix prin filmul la care am dat play. Astfel, am realizat ca dorinta mea de a ma intoarce in trecut are legatura cu faptul ca in trecut imi doream cu ardoare sa ajung in viitor. Vroiam sa cresc, sa progresez, sa fiu mare si tare. Am facut tot ce se putea ca sa ajung…aici, singura problema a fost ca m-am grabit mult mult mult prea tare.
So, am fugit cam mult si cam tare. Ok. Accept. Ce fac de acum in colo? Am sa continuui sa progresez…involuand putin. Nu,nu,nu, nu ma refer la involutie in sensul de miscare regresiva, ci la faptul ca am sa ma intorc in trecut ca sa strang de pe drumuri tot peste ceea ce am trecut sau tot peste ceea ce am calcat fara sa realizez,atunci, ca acelea erau de fapt aspectele care ma faceau sa cresc si sa fiu mare si tare in adevaratul sens al cuvantului. Wish me luck!

…si ACESTA este filmul cu pricina

Advertisements

Cum m-am facut bine si cum….Lady Gaga was on the hooooouse!

 

Surprinzator (sau nu) m-am ridicat din pat. Brusc,m-am facut bine. Nu mai am nimic. Am avut 3 zile de febra,ameteli si durere in gat (fix in aceasta ordine) dupa care, m-am trezit joi dimineata ca noua. Prima reactie: “Whaaaaat?!!!!”. Da. Nu am inteles si inca nu inteleg ce a fost aia. M-am gandit sa imi scriu toate simptomele pe o coala de hartie si sa ii dau un nume. Iata la ce rezultat am ajuns:

1.Frisoane si ganduri (aparute duminica noapte) – 2.Mare febra (luni dimineata si toata ziua de luni in principiu a fost de groaza) – 3.Durere in gat ( marti si miercuri ma strangeam la propriu cu mainile de gat ca sa’mi verific amigdalele – s-au umflat?Putin?Mult?Deloc?- ) – 4.Nimic (asta s-a intamplat ieri,adica joi). ==> plicti- disease” = apare atunci cand plictiseala atinge cotele maxime. Sfat de la mine, tot catre mine? Sa stau cat mai departe de plictiseala. Tratamentul? Miercuri seara am baut o bere. Sfatul nr.2? Stai cat mai aproape de bere.

Asadar, m-am facut bine. Nu. De fapt nu ma simt doar bine, ma simt excelent. M-am simtit atat de excelent incat ieri, adica joi 16 august mi-am luat tigarile,cheile si telefonul si am iesit din casa urland: LADY GAGA IS ON THE HOOOUSE!!! ( intr-adevar, vecinii au inceput sa sune la ambulanta, insa asta tot nu m-a oprit).
Surprinzator, din nou, am fost la marele si explozivul concert al anului 2012: “Born something ball”, marca Lady Gaga ( multi probabil vor spune acum: “deea, esti inca foarte bolnava”, dar,vorba mea: ce stiu ei?).
Serios acum, m-am dus la Lady G. de fun si de “vreau sa vad show’ul, pentru ca, presupun, ca va face show”. Asa ca asta am facut: m-am fatait 3 ore prin Pta.Constitutiei (jesuuus, nu m-am mai plimbat atat de…mult), iar dupa primele 2 sau 3 piese, am reusit sa si intru (poate a avut Gaga kilometrii de camioane si paza pana la mine in Rahova city, dar asta tot nu m-a oprit).
Cum a fost? Interesant. Am dansat si am urlat de am rupt, am stiut si versurile: “alejandro….ooo..ooo”, “just dance….na,na,na”, “pppppp…pppp…poker face…” si cam atat, restul deja erau prea greu de descifrat.
Partea buna a lucrurilor a fost ca am iesit din casa, m-am distrat in aceeasi formatie cu care eram in liceu…iar, partea si mai buna este ca nu imi pare deloc rau. C’mon,de cate ori ai ocazia sa fi un fan adevarat Gaga? Da. Am fost un fan adevarat. God, am fost un fan de mii de ori mai bun decat fanii din “monster area” de acolo din fata. Va dati seama daca ma si costumam? Jesuuuus, ajungeam pe scena!!!! Dar nu, inca nu sunt chiar atat de bolnava.
So, Gaga a venit, a “cantat” (nu am certitudinea asta, asa ca de’aia am pus ghilimelele) si a plecat. Eu? M-am facut bine, am urlat, am dansat si am plecat. Astazi? Revin la normal (am avut parte de, destula anormalitate pentru o seara) si ma duc sa “bag un sunet mai tare” (sper ca a inteles toata lumea ce vreau sa spun, daca nu,here I go: MA DUC LA VITA, IN SFARSIT!!!)

Hai cu festivalul…unde’i festivalul

Weekendul trecut am plecat…acasa. De ce? Pai m-am gandit eu asa ca ar fi cazul sa mai duc o parte din gramezile de haine groase (ca na, a venit vara…cica) si ca ar mai trebuii sa mai “vizitez” niste prieteni,niste locuri in care mi-am petrecut tineretea si…”niste” formatii in fata carora am crescut si m-am maturizat(teoretic) de’a lungul timpului.
Mi-am planificat cu grija aceasta plecare cu cateva saptamani inainte. Am terminat pe la facultate tot ce mai era de terminat si joi noapte mi-am luat bagajele in dinti si m-am imbarcat la bordul InterRegio-ului ( ca acum nu mai exista accelerate se pare) spre Bucuresti city.
Am ajuns vineri dimineata in patru labe de somn si am facut o pauza in minunata mea camaruta de acasa pana pe la 3.
(Daca a crezut cineva ca am plecat acasa asa, fara un alt scop precis, s-a inselat). Pe la 5, am plecat alaturi de Adrian la marele festival mare al Clubului A, care implineste anul acesta 43 de ani ( mare club, mare faima). Amintindu-mi de vechile festivaluri organizate de clubul respectiv, asteptarile erau mari chiar daca afara era un frig teribil (cred ca luna mai iar s-a suparat pe mine).
Dupa o tigara, o vorba si un mers cu vestitul tramvai 32 ajungem in jur de ora 7, in the center of Bucuresti. Soooc! Muzica de la concert se auzea inca de la trecerea de pietoni. Why( ma intrebam eu)? De obicei locul de veci al acestui festival era in fata bancii naitonale. Clar, ceva nu era in regula. Si nu a fost. Am gasit scena amplasata intr-un parculet frumos amenajat din spatele Hanului Manuc, langa o biserica. Populatia prezenta se putea numara pe degete, iar corturile amenajate special pentru bere…nu serveau bere.
Am asistat la concert Les elephantes bizarres, care personal nu ma impresioneaza absolut deloc, apoi am baut o bere la o terasa din apropiere pe muzica celor de la Tapniraii (inghetand de frig), am mai salutat lume, dupa care am asistat la o Vita de Vie care m-a facut sa zambesc si sa ma simt…batrana. ( Daca in urma cu 3 sau 4 ani, exista o nebuna roscata sau blonda – depinde de an- urcata pe gardurile de la festivaluri, batandu-se cu bodyguarzii cluburilor,dand din cap cu disperare, urland fiecare cuvant,nota muzicala si virgula din piesele pe care isi traia anii de liceu si adolescenta, acum tot ce mai ramasese era o umbra de’a ei si un gand din partea mea: Deea A FOST un fenomen inexplicabil). La final? Am urlat cat m-au tinut plamanii alaturi de prietena Zmonk versurile de la Cargo (aia da oameni misto) dupa care am alergat alaturi de Adrian pana in Club A sa ne primim shot’ul de vodka si sa mai stam ‘nitel asa.

Sambata imi propun sa stau acasa si sa nu ma mai duc la nici o a doua zi de festival(oricum de plouat, ploua cu galeata iar majoritatea formatiilor nu meritau atat efort). Spre seara insa, trecand din intamplare prin zona Pta. Unirii si eliberandu-ma de catsile mp3-ului raman destul de socata de…liniste. Era ora 8:30 si nu auzeam nimic. Curioasa din fire fiind, dau o fuga pana in locul cu pricina si vad…nimic. Festivalu’ nu mai era, totul era strans si impachetat iar parculetul care fusese “poluat” de bocanci cu o seara in urma isi tragea linistit sufletul in bataia ploii.Ce se intamplase? No ideea.

(Am aflat acum doua zile ca evenimentul murise dupa prima zi din cauza…berii. Sponsorul nu a dat all night long bere pentru ca nu primise autorizatie, in concluzie club A si cine a mai fost organizator au pierdut bani cu galeata.)

Duminica seara am ajuns in Iasi iar lucrurile au revenit la normal. Nu m-am deprins insa de obiceiul acela vechi de a trage linie dupa fiecare concert cu Vita de Vie sau fara ei si de a-mi expune parerea. Asadar: am trait intens pe melodiile celor de la Cargo,am ramas uimita (din toate punctle de vedere) la Vita si m-am tot intrebat de’a lungul serii de vineri “ce dracu’ s-a intamplat cu acest festival?”. Mai precis: atunci cand tu cresti, infloresti si te maturizezi in toata splendoarea, altii imbatranesc intr-o conjunctura trista si solitara.

 

Peninsula: 4 nopti incantatoare

Eeee,iata cum m-am intors de la cel mai lung si nebun festival de pana acum. Da,sunt in viata.Da,am supravietuit in ciuda tuturor ganganilor,frigului si caldurii de pe la Targu Mures.
Pe scurt (ca altfel m’as intinde in tot blogu’): am plecat miercuri noapte cu trenul alaturi de alti peninsulari.Am ajuns,am stat random,ne-am luat invitatiile,ne-am instalat si am plonjat in piscine.
– am vazut Guano Apes,Kasabian,Iggy si Within Temptation, in liniste,cu pogo,cu sarituri (cum s-a nimerit).
– am trecut si pe la scena de DNB si mi-am mai exersat miscarile pe Chase & Status si Andy C (norocul meu ca dupa 12 noaptea mai aveam energie din belsug 🙂 ).
– am asistat la un concert Suie Paparude care a inceput exact la timp (sooooooc) si care nu se mai termina (sigur se simteau “bine” oamenii din formatie 🙂 ).
– am baut bere cat pentru toata viata,din nou (na,era cea mai ieftina chestie de baut)
– m-am vazut cu Ana din Ludus,cu Dany (amicul prietenei Poe) si cu multa alta lume.
– in decursul celor 4 zile am luat decizia ca pana la anu’ sa invat ‘nitica ungureste,in ciuda conceptiilor mele rasiste (pana la urma,ungurii fac chestii misto si la peninsula cam ai nevoie de limbajul lor).
– am facut curat avand in vedere ca la 120 de pahare de plastic ti se dadea un tricou 🙂 🙂 )
– combinatii cu pachetele de tigari Winston (mi-am built gatul rau de tot,din nou) si un voucher folosit de Adrian la carturi.
– strand din belsug (balaceala mai putin in ceea ce m-a privit),haos la pachet cu alta portie de…haos si pe 29 dimineata aventura a luat sfarsit.
– am plecat cu microbuzul si m-am intors acasa cu 1 leu in buzunar (teoretic nu m-am mai intors cu nimic ca am cheltuit si leul pe cafeaua de la metrou din Bucuresti).
In rest? Ei bine,totul a fost mai mult decat incantator.
La anu’? Sa speram ca o sa ajung acolo cu masinuta!
Acum? Vreeeeeau inapoi,in ciuda faptului ca ma mai asteapta o admitere 😦 😦

Wish me luck!

Tuborg Green Fest Peninsula

 

Daca anul trecut s-a intamplat ce s-a intamplat (nu mai vreau sa imi aduc aminte) si am ramas blocata,undeva departe de festivalul Peninsula; anul acesta am pus punct.
Avand in vedere faptul ca Adrian (il cunoasteti…) a reusit sa puna mana pe invitatii si mai tinand cont si de faptul ca eu sunt peste tot unde e muzica buna si haos,am luat urmatoarea decizie: mergem la Peninsula,stam de pe 25 pe 28 si ne luam si cortul in spate (da,mi-am luat cort; acum ma pot considera foarte bine dotata :)):)) ).
Dragul meu “Tuborg Green Fest Peninsula”, de data asta,in acest an 2011, nimic si nimeni nu ma mai poate opri (nici macar mama,caci i’am zis unde plec: soooooc!).
See you there!

Din Bacau in Bucuresti,de la VdV la…DEFTONES!!

Da,se stie,am plecat din nou; nu ca as sta eu prea mult pe acasa,dar totusi de marti (de cand m-am intors din Vama) pana vineri (cand am plecat din nou) au trecut niste zile,nu are nimeni ce comenta.
Asadar,Bacau.Hotararea de a pleca in ultimul oras de Serbari Timisoreana mi-a venit inca din Bucuresti,inainte de Vama,inainte de toata nebunia. Am zis asa: “daca mai raman cu ceva marunt de la mare,plec.Daca nu,asta e viata”. Cu toate ca initial,festivalul trebuia sa se desfasoare la Piatra Neamt,m-am obisnuit repede cu ideea ca o sa vad Bacaul (oras despre care tata obisnuieste sa imi povesteasca multe,intrucat l-a vizitat de mii de ori).
Vineri la ora 11 eram in trenul rapid spre Bacau.Aglomeratie mare,vagoane de metrou si un bilet destul de costisitor (mai bine zis foarte costisitor), insa un drum scurt(cel putin asa mi s-a parut mie) si iata-ma in marea metropola. Cum este orasul Bacau?Dragut,primitor insa plin de oameni “suspecti” de care e bine sa te feresti in viata(daca ma intelegeti) cu niste stradute care imi aminteau non-stop de orase gen Galati sau Craiova si cu un parc mare in care se desfasurau Serbarile Timisoreana. Ajunsa la fata locului pe la un 5,am asistat evident la probele de sunet alaturi de 2 beri,dupa care…mare surpriza mare cand mi-am descoperit vecinii de cartier.Adica?Ei bine,baietii de la bar care serveau bere locuiau in acelasi cartier si chiar prin apropiere de mine (Rahova city rulzzzz…uneori). Fun,fun,fun,conversatii peste conversatii,bere peste bere si am fugit repede la concert. O VdV care a durat cam o ora cu un public ingrozitor (ehhhhey,nu mai e publicul de acum 2 ani de la Serbari, “lumea se schimba si ea”). Niste cocalari+alte specimene indepartare din fata scenei datorita pletei mele,alta lume statica si un final care m-a lasat cu un singur gand: “wtf?”.
Repriza nr.2 a insemnat: pauza de vorbit la telefon cu mama (da,nu mai fac aceeasi greseala ca la Galati sa ii spun unde ma duc) si de alte beri si m-am intors in multime la Cargo. De data asta? Totul se vedea intr-o alt alumina; parca suspectii disparusera,cocalarii se retrasesera si ei iar publicul cunoscator a ramas sa faca atmosfera asa cum s’ar fi cuvenit de la inceput. Concluzia? Cargo – 1 ; VdV – 0 (..si nu pot sa cred ca am admis si asta).
Un sfarsit de concerte pe la 11 si ceva,o alta repriza de stat cu baietii si…a venit si momentul sa ma indrept spre gara. So,am parasit Bacaul moarta de….somn (nu va ganditi la altceva),am dormit in cel mai groaznic mod in trenul rapid fensy si am ajuns si acasa, sambata dimineata.
Somn.
Sambata seara am plecat cu forte proaspete,dupa 5 ore de somn (cam asa..) catre Arenele Romane,catre concertul pe care l-am asteptat o vara intreaga,si anume: DEFTONES. Forever alone,insa cu un chef nebun de alta tura de haos m-am fatait prin Arenele Romane pe Luna Amara,Parazitii si Implant pentru refuz,am baut alte beri (ce draq sa bei la astfel de evenimente?), mai tarziu m-am intalnit cu lume de prin Brasov iar la 11 s-a dat startul. Un inceput pe “Diamond eyes”,un Chino bun si nebun + pogo la greu. In cateva cuvinte,acel gen de concert pe care nu il poti descrie in cuvinte. BESTIAL!
Ce am facut apoi? Am ajuns acasa; asta dupa o inatlnire cu Luiza (care a reusit si ea cumva sa intre) si o plimbarica la 1 noaptea din Carol pana la Unirea.
Cum ma simt acum? Habar nu am. O amestecatura de sentimente,emotii si alte chestii zace din nou inauntrul meu; ceea ce e bine…e chiar excelent!
What’s up next? Sa traiesc si voi vedea! 😀

Surprize,surprize la…Route68!

Am zis ca plec la festival si ca stau 2 zile acolo,la mama dracu’,in padure,cu cortu. Ei bine,am facut’o si p’asta. Cum a fost? Doar…wow!
Am plecat de acasa joi pe la ora 5 si am stat random prin oras (de fapt am fost la o prostioara de film cu punctele de pe card) pana pe la 10 seara cand am pornit’o spre gara. In aceste ore,surprizele au dat navala peste mine intrucat aveam sa plec in marea aventura insotita de catre Adrian (il mai tineti minte,nu?) si de catre Zmonk care mergea pana in Simeria.
Am luat trenul toti 3. Un accelerat la mare inghesuiala care venea de la mare si care era plin de lume destul de suspecta. Stat pe jos pe hol,pana in Craiova,apoi instalare pe niste locuri,vorba,muzica si….cand Zmonk mai avea putin si ajungea la destinatie,domnul controlor a aparut din nou cu vechea zicala “amenda pentru fumat in tren”; insa am scapat ieftin doar cu 15 lei de caciula (eu,zmonk si alt tip aflat in aceiasi situatie) dupa multa milogeala.
Vineri – ora 9 dimineata – gara din Deva. Eu si Adrian.El mort de somn,eu happy,happy,happy. O plimbare matinala prin orasul in care mi-am facut “botezul” cu deplasarile pentru prima data si o intalnire cu scumpa de Bobo,care a venit ea din Hunedoara pana in Deva ca sa ne aduca noua cortul (hai maaaaa,cat de draguta poate sa fie fata asta?). Pe la ora 2,pe o ploaie teribila ce ne tot urmarea inca de cand ajunsesem,ne-am urcat in autobuzul galben ce avea sa ne duca pana la Gurasada Park.
Ora 4 – mergem prin namoluri spre o padure.Ajungem.Platim si mergem spre camping. Mai multe detalii despre locatie? Gurasada Park este o fosta unitate militara situata la cativa metrii de autostrada Deva – Arad. Practic este o padure ce poseda niste casute,niste damburi si multe,multe,multe noroaie.
La camping,pe ploaie,la instalat de cort (evident,nici unul dintre noi nu stia cum) ne-am chinuit ceva vreme,insa intr-un final,atunci cand ploaia s-a oprit am terminat si cortul era bine amenajat.
Alta ploaie,niste conserve,niste beri si iata cum a venit seara si au inceput concertele. Haos mare pe Guess Who (soc,mie nu imi place Guess who,insa atunci si acolo mi s-a parut fantastic),pogo pe Luna Amara si ameteala mare pe Suie Paparude care au rupt tot! Mers random pe ploaie la 2 (sau cat era ceasu’) dimineata si un cazut in cort. Somn? Aaaaa…oarecum,avand in vedere ca am inghetat de frig si am fost inundati de ploaia care a continuat pana sambata la pranz chiar.
Sambata? Un trezit vai de mama noastra,un cort inundat,haine ude si pline de norori(dar singurele pe care le aveam),o stare de greata,o mahmureala teribila si un telefon fara baterie.BESTIAL! In continuare am baut un ceai,o cafea,am stat la adapost intr-o cladire de pe acolo si….yeeeey,s-a oprit ploaia. Am scuturat cortul,ne-am fatait si ne-am hotarat sa plecam dupa concerte,noaptea; in orice caz,sa facem ceva sa nu mai dormim o noapte la cort ca sa nu facem pneumonie sigur.
Vorbe cu lumea si aflam ca nu exista microbuz de intors la 3 dimineata si ca trebuie sa mergem la gara.Ok! Ameteala si alte concerte: Implant pentru refuz,Byron,VdV(concert la care prietenul Adrian si-a luat o revansa 😀 :D) si o Alternosfera(mai mult ascultata din departari), proaspete scoase din cutie. Nebunie maxima,pogo,alte kg de namol si hai la un demontat de cort. Un jager si un demontat de cort la 3 dimineata,urmate de o plecare rapida pana la…poarta,unde,surprinzator ne astepta un microbuz(care a plecat dupa 2 ore de asteptat si de inghetat de frig,dar astea sunt detalii).
Duminica- 6 dimineata-gara din Deva. Din nou,pe jos in gara din Deva,insotita de aceiasi persoana insa de data asta mai experimentata si mai plina de…namol.
Intors acasa cu trenul ala nenororcit care are el mereu intarziere si o intalnire cu prietenul Singureanu,pentru a adaposti cortul la el (da, m-am intors cu cortul lu’ Bobo la Bucuresti; dar I l-am trimis prin posta :P).
Surprize,surprize,surprize. Oameni noi,oameni vechi,locuri noi si locuri vechi. Formatii de nota 100,o locatie minunata plina de oameni si mai minunati + o ploaie lunga dar fara de care nu am fi trait toate acele clipe minunate,friguroase si haotice. Cam asa as putea eu descrie Route 68,un festival reusit,bun si nebun; altii in schimb l-ar descrie altfel: “un festival bun(d’asta la mama draq),e un festival la care vin bucurestenii…”.