Scarabei

Din când în când mai uit. E firesc. E normal. Se întâmplă. Universul însă are un mod aparte de a-mi aminti în momentele de amnezie, ce am uitat şi de ce am uitat. De ce uit mereu motivul pentru care urăsc, detest şi îmi e silă de acest loc în care momentan…trăiesc (sau măcar încerc să supravieţuiesc)?

Oamenii aceia pe care i-aş tortura, cărora le-aş scoate ochii cu linguriţa, le-aş tăia limba şi apoi i-aş mumifica de vii, am să îi numesc de data aceasta: scarabei – gândacii negri şi urâţi care se hrănesc cu excremente şi care uneori sunt atât de agresivi încât îţi vine să îi omori.
Scarabeii umani sunt peste tot. Se urcă pe tine, te torturează, te agresează. În fiecare zi îmi doresc să îi omor, însă sunt atât de mulţi încât ajung să mă simt neputincioasă.

Scarabeii umani de România, mai precis cei de Bucureşti, sunt însă o specie aparte. Sunt gândacii care se aşează pe tine, te ciupesc, te ating, te muşcă. Îi dai la o parte, pleacă şi se întorc cu încă 10 tovarăşi. Nu renunţă. Dacă un scarabeu român îşi propune să ţi se urce în cap, să te facă să te zbaţi şi să înjuri pe stradă la 11 noaptea, îşi duce planul la bun sfârşit. De ce? Nu poţi şi nu pot să mă întreb de ce un scarabeu român ar face aşa ceva. Ei nu gândesc: nu au creier, nu pot vorbi coerent, nu au păreri. Până la urmă sunt nişte gândaci: acţionează şi reacţionează fix după cum bate vântul.
Ciudat este cum aceste insecte câştigă mereu luptă. Populaţia este mult prea speriată şi mult prea lașă pentru a le face faţă. Într-o manieră tristă şi patetică aş putea trage următoarea concluzie: fiinţei umane îi e frică de o insectă.

Uit că urăsc acest loc din cauza scarabeilor români. Uit cât de scârboşi sunt ei. Uit că visez să plec de când m-am născut şi din cauza lor. Uneori uit că aceste insecte există. Nu contest faptul că scarabei sunt peste tot în diferite forme, culori şi purtând măşti. Am mai întâlnit câţiva şi prin alte părţi ale lumii. Cu toate acestea, aici sunt cei mai josnici, oribili, nesimțiți etc etc etc.

Azi-noapte mă gândeam să trag nişte sfori şi să îmi cumpăr un pistol (în cel mai rău caz, am să rămân la statutul de purtătoare de briceag). Ce crimă mi se va reproşa? Că am omorât…un gândac? Că am scăpat această ţară de o insectă infectă?
Câţi ani de puşcărie poţi să faci pentru că ai ucis cu sânge rece un scarabeu?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s