Posted in Ce mi se intampla zi de zi.., Feelings, Unde ma regasesc...

Imi place!

Sunt o extremista.
Am mai aflat un lucru despre mine cu ocazia asta. De acum inainte cand cineva o sa imi mai spuna: “caracterizeaza’te si spune-mi calitati si defecte”, am sa incep cu asta. Am sa spun: “frate, sunt extremista”. Nu stiu daca e o calitate sau un defect, dar dupa o saptamana oarecare, mi-am dat seama ca sunt…si asa.
Bun, acum, de ce sunt extremista? Pai sa vedem: acum ceva timp m-a apucat un dor nebun de concert Prodigy. Am bagat un hardcore de searchuit si m-am holbat toata ziua la filmari de la concertele trupei respective unde oamenii sareau, tipau si faceau cercuri de…pogo. Mai mult asta imi lipseste: cercul de pogo. Sa imping, sa dau DIN cap, sa dau IN cap, sa FIU calcata in picioare la propriu si SA calc in picioare la propriu.
Dupa ce am terminat sa imi tot spun “mamaaaa, vreau si eu. Mamaaa, ce dor imi e. Mamaaa…etc,etc” i-am dat mesaj unei prietene sa imi spun oful. Ma asteptam sa imi raspunda razand si sa-mi zica un “esti cu capul”. Nu a facut asta. Mi-a trimis inapoi o sintagma metaforica care mi-a ramas apoi in minte si la care ma tot gandesc din ziua aia: “esti gravida emotional”. Wow. Probabil…Mai mult ca sigur, mai bine zis.
Partea numarul 2 de unde reiese ca ma situez cand la nord cand la sud, sau cand la est cand la vest, depinde cum vreti sa ganditi.
Intr-o noapte ajung din nou “sa ma joc” pe bunul youtube si ma reindragostec de marea iubire a copilariei mele, numita Thalia ( daca nu se stie cine e, nu conteaza. Stiu eu si asta e suficient ). Fix polul opus al formatiei Prodigy, atat in ceea ce priveste sexul, stilul muzical, limba…tot. Incep sa realizez ca imi e dor si de ea. Adica imi e dor si de genul ei de muzica.
Bun, si acum? Acum posed in playlist un album de o ora si jumatate marca “sparge-ti creierii” si unul de 60 de minute, marca “pop feminin”. Cum suna asta? Suna din pom. Imaginati-va ca dupa un Invaders must die urmeaza o balada lenta telenovelistica. Ceeeee???Da, da,da.
Ce fac in aceasta privinta? Pai deja o fac: recunosc. Si e un lucru mare pentru mine sa admit ca: “imi plac muraturile, mananc muraturi zi de zi dar la un moment dat mi se mai face si rau, si mai comand si altceva” ( asta ca sa si citez un VITArist….”oarecare”).
Chestia e ca imi place…chestia asta. Imi place ca ma invart intre doua genuri muzicale care nu au absolut nicio legatura unul cu celalalt. Imi place ca pot sa nu gandesc cateodata, iar apoi sa zambesc altadata. Imi place ca pot sa imi port tricoul cu Metallica intr-o zi, iar in alta zi sa imi iau bluza aia siclam pe care nici in ziua de azi nu stiu de ce am cumparat-o. Imi place sa imi iau cureaua cu tinte si bocancii si imi place sa imi port si dresul mov sau verde sau rosu sau…ce culori mai am eu pe acolo. Imi place sa beau bere si sa ma bat cu oamenii la concerte intr-o noapte, iar in alta sa zac pe un scaun si sa beau un pahar de vin inconjurata de alte persoane.
Ce imi place cel mai mult? Ca am inceput sa imi dau voie sa scriu despre asta si sa rad ca idioata in timp ce fac asta. Ca am inceput sa mai pun in cui profunzimea, drama, tragicul si sa ma rezum la cum ma simt cu adevarat si ce cred cu adevarat. Asa, intr-un mod de clasa a 5-a care pana la urma reflecta adevarata mea varsta. Daaaaa frate, am 10 ani. Asta e, acum ce sa fac? A, sa ma maturizez. Da, e si asta o varianta. Problema e ca nu pot sa ma maturizez atata timp cat nu accept cum sunt.
Cine ma judeca, ii dau….o ciocolata…

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s