Mai mult de atat?

Am avut un vis.
Socant este faptul ca nu visez. Ma rog, visez pentru ca se spune ca toata lumea face asta, insa dimineata nu imi aduc aminte. Asa ca presupun si am presupus de cand ma stiu ca…nu visez. E mai simplu. Ce sa ma tot complic atat?
Stiu de ce mi-am amintit visul asta: pentru ca era legat de o persoana care de 4 zile ma tot urmareste ( la figurat, bineinteles).
Se facea ca vorbeam cu ea ( persoana) la telefon. Ma vedeam pe mine cu telefonul in mana, o vedeam pe ea. Parca vizionam un film in care doi prosti stau de vorba la telefon intr-o intunecime ingrozitoare. Da. Era atat de mult intuneric incat nu puteam sa descriu fizicul meu sau al ei insa puteam sa aud perfect vocile. Glasurile noastre.
Stiu ca a fost o conversatie mai lunga, care avusese un inceput, un mijloc si un final. Ma auzeam razand. O auzeam chicotind. Insa, in afara de aceste zgomote nu pot sa imi amintesc si cuvintele. Am mai retinut doar 3 propozitii:

Persoana: “ Trebuie sa ne mai vedem la o intalnire din’aia cu…tuica”
Eu: “ Iti e dor de mine?”
Persoana: “ Catusi de putin. E mai mult de atat…”

Ce inseamna “e mai mult de atat”? Este o amplificare a unui raspuns pe care il rostim insa nu vrem sa il afisam cu totul sau din contra, este un schimb de macaze?

In vis, instantaneu m-am gandit ca acest “mai mult de atat”, e o amplificare. Nu ii era dor de mine, simtea ceva mai mult. Dupa care brusc am facut o legatura cu realitatea si mi-am dat seama ca nu era posibil. Nu avea cum sa simta ceva mai mult. Asa ca am tras concluzia ca sentimentul era contrariu: ma ura.

Dimineata, la cafea, pun visul in ordine si ma pun pe mine in ordine ( eu cea din vis). Ce gandeam in lumea aceea fantastica, gandesc si acum in planul real? Cum am reactionat atunci as reactiona si acum, daca mi s-ar intampla? Da. As gandi si as reactiona exact la fel. Mi-as pune aceleasi intrebari si as avea aceleasi nelamuriri ascunse in saptele unor zambete si unor chicoteli ce apartin unui copil de cinci ani.
Mi-am zis apoi ca persoana din vis, chiar daca era reprezentata de o voce familiara care mi-a rasunat in creier ani de zile, nu era chiar acel CINEVA. Mintea mea a dorit sa ii ofere acea infatisare pentru a o face pe adevarata eu sa ia in seama conversatia telefonica. Cu siguranta daca nu visam ca vorbeam cu acest cineva la telefon, nu mi-as mai fi amintit a doua zi. In concluzie, pana si propria-mi minte a inceput sa imi joace feste ca sa ma convinga de….un ceva.
Apoi am luat in calcul si posibilitatea numarul 2: “strainul” de la capatul telefonului eram tot…eu. Adica, eu vorbeam cu mine? Adica: DA.
Bun, si? Si daca as fi avut visul acesta in urma cu 5 luni, mi-as fi baut cafeaua in dimineata urmatoare gandindu-ma ca sunt nebuna si ca ar trebui sa-mi schimb medicatia. Daca l-as fi avut in urma cu un an sau doi, mi-as fi zis ca imi e tare dor de persoana respectiva si ca de’aia am visat’o. Insa acum…ma freaca. Imi distruge neuronii. Ma face sa meditez asupra faptului ca cealalta eu, despre care am mai tot discutat, vrea sa…iasa cu mine. Ma face sa ma intreb daca ma iubeste sau ma uraste, daca vrea sa aiba o relatie cu mine sau vrea sa ma arunce in fata masinii? Daca….daca…daca…

“E mai mult de atat”
Ce dracului inseamna “e mai mult de atat”? Sa scrie cineva o carte despre asta, sa o publice si sa ma lase si pe mine sa o cumpar si sa o citesc de 10 ori ca sa inteleg…ceva.

“Iti e dor de mine?”
Cui ii e dor de mine? Persoanei? A raspuns deja, a zis: “catusi de putin”. Atunci? Cui? Mie? Adica, celeilalte…eu? Si eu ce sa fac? Sa ma duc de nebuna pe strazi, sa imi cumpar o sticla de…vodka ( ca de unde dracu’ tuica) si sa…ma imbat? Sa O imbat?

De ce tuica? E adevarat. Imi place tuica. Dar mai imi plac si celelate mii de bauturi alcoolice existente pe fata Pamantului ( ma rog, nu chiar toate. Aproape toate).

De ce trebuie neaparat? De ce e cu MUST? Pentru ca vreau dar…imi e frica si atunci este absolut necesar sa apara un ceva care sa ma impinga brutal? Sau pentru ca… imi e dor? Imi e dor de cine? De cealalta eu?

Cand am inceput sa scriu foile astea, stiam exact ce vreau sa scriu. Nu exact, dar pe aproape. Imi propusesem si imi tot propun de ceva timp sa nu mai scriu din intrebare in intrebare. Sa am si eu un raspuns, un punct, o virgula care sa aiba totusi sens. Sa am o concluzie practica si nu una “cumparata” de la magazinul din colt. Sa am o noima.
Nu stiu cum de am putut sa cred ca scrisul asta despre acel vis o sa aiba sens. Probabil eram si inca sunt…beata. Dar nu de la tuica. Nici macar de la somn sau de la frig. Cred ca e starea mea naturala: o betie continuua care mai are momente de luciditate.

Poate chiar am luat-o razna si saracul vis a fost un cacat de vis care inseamna…nimic.
Poate ca nu exista legaturi ascunse, semnificatii, destine, lucruri care se intampla cu un scop.
Se poate ca viata sa decurga normal si sa ma trezesc eu aiurea intrebandu-ma “ de ce ploua?” sau mai stiu eu ce, din lipsa de ocupatie ( si deja e a doua oara cand mentionez lipsa de ocupatie ).
Altceva? Da:
LA NAIBA!
Se poate ca toata povestea asta sa fie pana la urma, “mai mult de atat”…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s