Inconjurata de examene, de zapada si de tempeaturi de -20 si ceva de grade am reusit sa trec aprope peste toata sesiunea…cu brio (cred). Acum,mai am o singura tura de alergat pana cand arbitrul va fluiera si va striga “locul 1” sau…ultimul (din pacate, in viata nu iti permiti luxul de a te afla pe locul 2 sau 3). Asadar, fac tot ce pot sa mai rezist. Trag de mine…si cand simt ca nu mai pot sa alerg, strang si mai tare din dinti, gandindu-ma ca dupa ce voi fi declarata “codasa” imi voi ineca amarul in vreun serial sau in vreun pahar de…vin (inca nu mi-am luat pahare de Martini, ca na, viata e complexa si are multe aspecte).
Poate ca unii se intreaba de unde atata pesimism pe mine? Chiar si eu ma intreb: de unde atatea ganduri gen “o sa fie de cacat”? Raspunsul e simplu si se trage din mult prea iubita mea zicala: lucrurile se intampla cu un scop. In concluzie, tot ceea ce mi se intampla, tot ceea ce simt sau…nu, are un motiv; asa ca Andreea, du-te si descopera-l pana nu e prea tarziu.
( “Lucrurile bune se intampla frecvent, cele rele doar cateodata”. Poate ca dl. Hugh Laurie are dreptate…rectific: poate ca dr. House are dreptate. Insa, cum gasesti sensul acestei zicale atunci cand lucrurile rele incep sa ti se intample frecvent si cele bune doar cateodata? A? Sa te vad acum House…)
M-am trezit astazi cu un singur gand in minte: “ fa dracului ceva!”. Nu iti convine ce ti se intampla? Vrei mai mult insa nimeni nu iti ofera acea cantitate si calitate de lucruri? Atunci, nu te mai plange si fa dracului ceva. Da,usor de zis cand uiti sa iei in considerare premisa pe care mergi in viata (aia cu lucrurile si scopul). Asa ca m-am gandit sa-mi pun toate principiile de viata undeva pe un raftulet sus, sa-mi schimb adidasii si tricoul, sa-mi incalzesc ligamentele bine bine de tot si sa pornesc in alergare gandindu-ma la un singur aspect: dupa tura asta ies din joc. Cum adica? Pai sa traduc in romana ca sa inteleaga tot poporul: am sa ma pierd. Incepand cu sem.2 de facultate nu am sa mai alerg,nu am sa mai pierd timpul brambura, am sa-mi fac un program, am sa-mi aleg oamenii,am sa pun piciorul in prag, am sa lupt pentru fiecare bullshit de idee din capul meu si am sa invat sa “mananc” numai ce-mi place. De ce? Pentru ca in meseria asta (ca si in viata) trebuie sa ai coaie. Pe scurt: nu stiu sa calc pe capete? Nu-I nimic, se invata.
Lucrurile rele se intampla doar cateodata pentru ca tu le lasi sa se intample. Lucrurile bune se intampla frecvent din acelasi motiv. Asadar, dupa aceasta ultima tura, lucrurile rele vor fi ocolite in fiecare moment pentru ca Andreea si-a schimbat tehnica de “alergare”.
Fa ceva? Am facut: am alergat 600 de km, apoi am alergat alte 5 luni ramanand mereu pe ultimul loc.
Exista oameni care mereu te vor tine in loc si iti vor pune piedica, insa, totodata, mereu exista si a doua sansa…sau a doua cursa. Asa ca Andreea (vorbesc cu mine la persoana a 2-a….clar, sunt pe drumul cel bun) acum e timpul sa faci ceva!
