E drept ca a trecut ceva timp de cand nu am mai fost…eu. Ok,nu e cel mai bun lucru pe care il pot spune in acest moment, avand in vedere faptul ca de ceva timp incoace nu prea ma mai simt eu. O fi clima,orasul,facultatea,sesiunea, lipsa de…. multe, nu stiu. Tot ceea ce stiu ca nimic din ce am trait si din ce obisnuiam sa traiesc nu mai e la fel.
Am inceput sa merg pe premisa: “oamenii se schimba”. Am inceput sa cred in filozofia aceasta pentru ca e mai optimista, e mai incurajatoare si ma ajuta sa sper ca pot invata sa am incredere in oameni (si mai multa in mine). Asadar, tind sa cred ca eu m-am schimbat (daca in bine sau in rau, asta nu mai stiu). Vreau sa cred ca am evoluat si ca am inceput sa privesc altfel lucrurile; mai bine zis,vreau sa cred ca am inceput sa simt altfel lucrurile.
Dupa lupte seculare in care nimic VITAresc nu s-a mai intamplat in noua mea zona de…confort, a venit si momentul mult asteptat. Inainte de marea sesiune,formatia cu care am crescut,mi-a “batut in usa”: o data la Bacau si o data aici, in Iasi.
Prin ce am trecut?Prin aceleasi experiente cu care m-am obisnuit: inghesuiala, agatat lume, inghetat de frig, stagnat in gara + in cele 2 zile in care am hoinarit prin Bacau si Iasi am intalnit-o pe…Andreea.
Prima intalnire cu ea a fost in Bacau, intr-o seara de vineri ploioasa, intr-un club mare (cu o sonorizare extrem de proasta), numit The Stage, stand la o masa inconjurata de oameni necunoscuti si posedand rabdarea de a-I cunoaste si de a incerca sa ii ajute. Apoi, am revazut-o in gara, asteptandu-si trenul si ascultand fara sa tremure de frica sau sa raspunda in sictir altor oameni (ciudati si cicalitori, de precizat). Atunci, m-am oprit si am inteles: 4 ani de zile cea care pleca in deplasari, urla si facea ca animalu’ la concertele VdV era Deea, acum a disparut. Nu a mai plecat, nu a mai vrut sa fuga, doar a ramas acasa si a lasat-o pe Andreea sa ia frumos trenul, sa ajunga intr-un alt oras si sa fie…ea.
A doua intalnire a fost in Iasi, in Hand (un club de roackeri nebuni) situat aici’sa, vis-a-vis de unde locuiesc acum (mai precis intr-un apartment cu 2 camere in centrul orasului). Pana ca vodka sa isi faca efectul, Andreea a fost acolo, alaturi de Caty(una din colegele mele de la faculta’), avand in continuare rabdarea sa stea pe scuan civilizat, sa vorbeasca si sa…asculte. Ce s-a intamplat dupa vodka si dupa cantitatile exorbintate de bani cheltuite? Deea a fost back, si ca de obicei a dat-o cu mucii in fasole(alta expresie mai potrivita chiar nu am).
M-am intors. Traiesc. Respir si…pentru prima oara in viata mea am asistat la 2 concerte si o deplasare pe bune, reale. Am fost la o Vita in care formatia era formatie, iar eu…eram in sfarsit eu.
Acum, da. Acum am facut cunostinta cu mine si…acum sunt back in the game. Singura intrebare care mai imi ramne este: unde dracu’ am fost atatia ani?
pe Dekadens i-ai ascultat? cum îs?
@pikchiu: baaay sunt ok….adik fata de altii, sunt mai mult decat ok as putea spune. Eu ii stiam mai de mult, ca i-am auzit tot asa pe la deschidere de concerte, dar acum, cu siguranta, sunt mult mai imbunatatiti..ca sa zic asa